Si cerul albastru ma vegheaza
Luna lui m-acompaniaza,
Steaua grea parca-mi sopteste,
Cum pe luna o iubeste.
Cand aud ma simt greoi,
Nu mai sunt eu cel vioi!
Totu-n urma am lasat,
Soarta grea m-a condamnat.
Acum sunt eu, fara ea,
Eu sunt cel fara de stea.
Steaua mea incet paleste
Inima-mi incet zvacneste.
Drumul meu acum porneste!
Viata-ncet se risipeste..
Inima incet imi bate.
Simt cum plec si plec departe.
Cand va fi sa plec,sa plec va fi…
Voi pleca departe in tinuturi caramizii
Totul a inceput precum un joc,
Dar viata pentru mine n-are loc.
Cand va fi sa plec,sa plec va fi
Voi pleca precum norii cenusii
Norii grei,de apa plini
Care spre apus se duc si nu mai vin.
Flori de mar apar in vale
Sufletul iti vrea iertare,
M-ai lasat pustiu si greu
De ce oare mereu eu ?
Vreau un semn,nu disperare,
Sufletul iti vrea iertare,
Ceata neagra se asterne
Sufletul simt cum imi piere.
Sta izbit de-orgoliul tau.
Esti mai rea decat un zmeu,
De ce oare mereu eu?
De ce oare mereu eu …
Parcul este iar pustiu,
E de-un gri ,caramiziu,
Metalul iar rugineste,
Plopul inca mai trosneste.
Viata mea se risipeste
Sufletul mi se-ncovoaie,
Iarasi vine un nor de ploaie
Plopul scartie se-ndoaie.
Vantul incet iar se porneste
Viata mea o risipeste,
Plopul spune doua soapte
Crengile is blestemate
Plopu greu se poticneste
Viforul rau il pocneste
Norul negru il amageste.
Si viata mea,mi-o risipeste
Totul este ud in jur…
Ploua ..orasul pare-un cimitir obscur,
Si ceata densa se aseaza-ncet
Sufletul meu parca e defect.
O pasare ascunsa-ndepartare
Se lupta cu norii grei de ploaie
Nu-si gaseste locul ei
Parca e sufletul meu.
Stand de sus si plangand asa..
Ti-ai dori sa fii cu ea,
Ti-ai dori sa poti uita
Ce te-am impins s-ajungi la ea.
Insa nu e chiar cum crezi,
Mai incearca sa visezi
Ca nu totul e doar ea
Nu te poti juca cu ….moartea.
Pasarea se lupta grea…
Frunzele cad peste ea,
Toamna vine-ncet pustiu,
Nimik nu mai este viu…
Stoluri mari dispar in zare,
Cocorii isi caut-alinare
Flori si soare ei gasesc
Dar pe noi ne parasesc…
Campul este iar pustiu
Este ars,caramiziu,
Florile se sting usor,
Nimik nu mai e pe-ogor.
La chipul tau cand ma gandesc ,si te visez..
Lacrimi si zambete-n suflet navalesc
Cu gandul la tine ,marsaluiesc
Dar, in zadar caci nu te gasesc…
Fara tine totul e pustiu,
Sufletul mi-e ratacit prea timpuriu,
In zadar nici nu ma gasesc
De ce oare fara tine mai traiesc?
Totul parca este mort,
Inima-mi mai bate cate un strop
Ca un strop de ploaie cazut si mort
De asfaltul incins si secetos.
Suferinta ,ce e ea?
Poti sa spui ca e o stea?
Nu, ea e iubita mea
Nu o pot lasa oricat as vrea.
Zi si noapte ma vegheaza
Sufletul mi-l acordeaza
Inima incet zvacneste
Nimeni nu ma mai iubeste...
Cand mereu vei fi asa,
Ca luna fara stea,
Nu te mai gandit la ea
Viata mea e viata ta!
Plange sufletul in mine..
Plang si eu si o stii bine,
Vreau sa stai,nu vreau sa pleci
Totu-I negru ,ma ineci.
Totul cade-njurul meu
Ca asa vrea Dumenezeu
Nu mai are rost nimik
Totul acum s-a risipit
Simt cum inima iti bate…
Inchizii ochii stai deoparte
Spui ceva departe-n noapate
Imi arunci doua trei soapte.
Te intorci si-ncepi sa mergi
Diminetile sunt reci
O naluca am devenit
Viata mea s-a risipit…
Soarele a dispur
Furtuni reci m-au cotropit
Norii negri s-au abatut
Doar pe mine ei m-au vrut.
Sunt singur si ma ratacesc
In pustiu nu ma gasesc,
Soapte dulci imi amintesc
Ma doare acum cand ma gandesc.
Inima de dor mi-e grea
M a usuc incep asa,
Si incet imi caut moarte
Vrand sa scap de viata mea.
Pamantul negru auriu,
M a cheama din pustiu
Peste el eu ma intind
Norii grei si ei ma prind.
