Sunt singur si pustiit
Intr-un compartiment de tren,
Mancat de trecerea timpului
Caci metalul nu e etern.
Privesc in gol pe geam…
Ce de povesti e mazgalit,
Si-mi amintesc ca nu te mai am,
Am pierdut tot ce mi-am dorit
Un sunet ascutit m-a taie in doua.
E tot ce nu mi-am dorit.
Trenul porneste si tu…
Tu, nu ai mai venit.
Metalul, plin de cicatrici,
Precum sufletul meu stirbit,
De tine m-a indeparteaza
Si iubirea noastra o sfasiaza.
