Si ploua de zile,amagitor de rar,
Picaturile nu mai sunt un dar.
Orasu-i cimitr pustiu,
Si totu-n zarea mea e gri.
Metalu-ncet se risipeste
Rugina grea il stapaneste.
Vulturul sta stins in zare
Asteptand zile amare.
Si singur simt,sunt urmarit
Moartea-n orasul negru ma gasit
De pustiu nu m-am ferit,
Si-atunci cand eu o-ntalnesc
Lacrimile cerului le risipesc.
Si-n urma mea rasare greu
Un soare ce-l stapanesc de-acum mereu.
Dar uscaciunea nu-i totala...
Umezeala de acuma e mai amara,
Lacrimile tale drumul meu vor blestema.
Si mai tarziu ma vei iubi
Si sper k nu vei regreta
Caci rolul meu a fost sa stau in calea ta
Dar sper, sa nu uiti de iubirea mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
poezia asta imi aduce aminte de sambata si duminica cand ne`o prins ploaia
Trimiteți un comentariu