Trenul

Sunt singur si pustiit

Intr-un compartiment de tren,

Mancat de trecerea timpului

Caci metalul nu e etern.

Privesc in gol pe geam…

Ce de povesti e mazgalit,

Si-mi amintesc ca nu te mai am,

Am pierdut tot ce mi-am dorit

Un sunet ascutit m-a taie in doua.

E tot ce nu mi-am dorit.

Trenul porneste si tu…

Tu, nu ai mai venit.

Metalul, plin de cicatrici,

Precum sufletul meu stirbit,

De tine m-a indeparteaza

Si iubirea noastra o sfasiaza.