Dorinta

E ger,pustiu si aspru afara
Un tanar ratacit, canta la o chitara
In imensul alb se simte prizonier,
E pierdut in ganduri si epuizat de dor.

Din mana lui vanata de ger
Coardele cern vise ca un nor.
Si vibratii se astern domol
Coborand usor din cer.

Dar trupul ei simte din nou
Chemarea lui ca un ecou
Chitara o face sa cedeze
Si trupul sa i vibreze.

Cantecul lui,o cheama incet
Chitara o mangaie pe piept,
Dorinta e de neoprit
Si n cautarea lui a pornit.

Zapada alba si lucioasa
Pe fata o transforma in craiasa.
Totul e alb si asurzitor
De gerul ei si cantecul lui de dor.

Ea se apropie usor...
De sufletul lui inghetat de dor.
Si gura ei ii atinge usor...
Buza lui vanata ca un nor,
Pe cand, iubirea lor calda ca un cuptor
Prevesteste flori si soare dogoritor.